Problema cu
Tutta la vita davanti e că îşi propune să acopere prea multe şi îşi ratează mai totdeauna ţinta. Prea multe probleme, prea multe personaje. Se porneşte de la o critică destul de naiv alcătuită a problemei locurilor de muncă: Marta (Isabella Ragonese) este o fată tăcută, dar curioasă, absolventă
cum laudae a Facultăţii de Filosofie cu o teză bazată pe filosofia lui Heidegger. Este, implicit, specialistă în problemele „fiinţei” şi ale condiţiei umane. Se loveşte, însă, odată ieşită din facultate, de faptul că o virtuală angajare îi este refuzată de toate editurile şi institutele de cercetare. Se va angaja ca baby-sitter, iar mama fetei de care are grijă o va introduce în lumea suprarealist-futuristă a unei companii care fabrică produse absolut inutile, demne, cu siguranţă, de premiile Ig Nobel.
(citeşte continuarea în Art Act Magazine)
