25 octombrie 2011

FITC 2011 în cronici

Puteţi vizita aici agenda pe zile a ediţiei din 2011 a Festivalului de Teatru Clasic de la Arad. Articolele au fost publicate în Art Act Magazine.

7 octombrie 2011

FTSO 2011 în cronici

Puteţi vizita aici agenda pe zile a ediţiei din 2011 a Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea. Articolele au fost publicate în Art Act Magazine.

21 septembrie 2011

Profundele aventuri ale unui sorbonez în Islamia: Istoria filosofiei islamice, Henry Corbin

„Lecţia metafizicienilor noştri din Islam este aceea că ei au considerat întotdeauna că esoterismul lor, adică interioritatea lor, nu este posibil fără o nouă naştere interioară. O tradiţie nu este vie şi nu se transmite celui în viaţă decât cu condiţia de a fi perpetuă renaştere.” Ceea ce am găsit fascinant la studiul lui Henry Corbin (profesor de Studii Islamice la Sorbona în mare parte a vieţii), Istoria filosofiei islamice, publicat la noi de Editura Herald, e tocmai această largă deschidere înspre acceptarea tradiţiei ca neînsemnând stagnare, solidificare într-un sistem care produce mereu şi mereu aceleaşi circuite, ci, dimpotrivă, însemnând în primul rând un dinamism interior mereu viu, o sevă care încă poate oferi voluptăţi raţionale şi/sau intuitive dintre cele mai pure, care are puterea de a naşte şi de a renaşte idei şi viziuni etern efervescente. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)

14 septembrie 2011

Manual de luciditate: Paul Deussen, Elementele metafizicii

În 1877, Paul Deussen, docent privat la „Politehnica” din Aachen, îşi publica, pe propria cheltuială, Elementele metafizicii, volum conceput ca suport teoretic al cursului omonim pe care îl ţinea din funcţia pe care o ocupa în acea perioadă şi la care erau înscrişi doar 12 studenţi. Citind cartea, concepută ca un manual universitar, în aceeaşi măsură în care era destinată şi unui eventual ajutor în studiul individual, Nietzche, prieten al lui Deussen încă din adolescenţă (relaţia dintre cei doi poate fi studiată în detaliu în cartea lui Heiner Feldhoff, Prietenul lui Nietzsche, despre care am mai scris şi aici), exclama în stilu-i perfect caracteristic: „o fericită aglomerare de toate acele lucruri pe care nu le mai consider adevărate”. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)

“Bertie, I think this is the sequel of a beautiful friendship” - Misticism şi logică şi alte eseuri, Bertrand Russell

L-am gustat întotdeauna pe Bertrand Russell mai mult ca scriitor decât ca logician, matematician sau filosof. Nu intenţionez, desigur, să-i minimalizez importanţa în ceea ce le priveşte pe cele din urmă, dar îl consider, în continuare, un om de a cărui scriitură nu poţi să nu te îndrăgosteşti, orice domeniu ar viza ea, chiar şi atunci când nu poţi să glisezi perfect pe şinele ideatice şi conceptuale pe care ţi le pune în faţă. E, poate, o chestiune care ţine şi de felul în care l-am cunoscut pe britanic pentru prima dată: citind Istoria filosofiei occidentale, o lucrare care nu îl defineşte neapărat ca filosof şi nici măcar ca istoric, dar care îl defineşte cu siguranţă ca scriitor – o prezentare cu adevărate irizări poetice a gândirii ultimelor trei milenii, plină de o sevă căreia îi pot simţi gustul şi acum – sevă a înţelegerii de o rară profunzime, sevă a unei limpezimi cathartice, a unei limpezimi care reuşeşte să depăşească nivel pur intelectual. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)

Ce mai simt cei care vorbesc? - Carlo Maria Martini în dialog cu Umberto Eco

Mărturisesc că întâlnirea mea cu textul despre care vreau să vorbesc aici nu a avut loc conform binecunoscutului mecanism al vederii pe raft în librărie – curiozitate lăsată cu tremure ale membrelor inferioare până la casa de marcaj – devorare în drum spre staţia de autobuz. A fost o întâlnire mai degrabă întâmplătoare, generată, probabil, în mintea mea, de o curiozitate mai degrabă reţinută determinată de titlu şi, în cea a persoanei care mi-a oferit-o, de o oarecare luare la cunoştinţă a faptului că, în nebunia circulară pe care (încă?) ne-o permite tinereţea, clipele de siguranţă alternează cu cele de instabilitate (a se citi momentele de euforie extatică se succed celor de disperare cumplită). „Pentru când mai am întrebări” suna ca o indicaţie valabilă, mai ales că opiniile solide şi lipsa întrebărilor mi se par semne ale spiritelor sănatoase, în sensul cioranian/nietzschean al conceptului. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)

Unora le place tracul – Misteriile lui Zalmoxis, Constantin Daniel

Neamurile tracice ca civilizaţie cu un înalt grad de spiritualitate. Cultul de misterii al lui Zalmoxis, practicat în spaţiul locuit de ei, ca sursă mai mult sau mai puţin directă a tuturor formele religioase de acest fel cunoscute de antichitate. Troia, considerată punctul de început al drumului pe care avea să-l parcurgă Grecia clasică în toate implicaţiile ei, ca cetate locuită de aceleaşi neamuri tracice, cele care vor avea o influenţă decisivă asupra spiritualităţii greceşti ale acelor vremuri sub forma ei pe care o cunoaştem noi astăzi. Societatea seminţiei tracice a agatârşilor ca model pentru Republica lui Platon sau pentru Lysistrata lui Aristofan. Nu, n-am intrat într-un delirium tremens cu tente naţionalist-istorice şi n-am dat nici într-o formă extremă de pârvanită. Am citit, în schimb, prima ediţie a volumului lui Constantin Daniel, Misteriile lui Zalmoxis, apărută anul acesta la editura Herald, la mai bine de 25 de ani de la terminarea manuscrisului. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)

Îndreptar de estetică niponă - Civilizaţia japoneză tradiţională, Octavian Simu

Cum tot suntem înclinaţi în perioada verii, prin natura noastră, să ne aruncăm gândurile asupra altor orizonturi şi, mai ales, să ne transportăm trupeşte înspre alte meleaguri, aş putea să încep prin a spune că dintr-un pachet de lecturi de vacanţă ca cel pe care ni l-a oferit Editura Herald nu putea să lipsească şi o carte care să ne vorbească despre astfel de lucruri: alte zări, alţi oameni, alte peisaje. Civilizaţia japoneză tradiţională a lui Octavian Simu nu este, însă, tocmai ceea ce s-ar putea numi un ghid de orientare în spaţiul nipon, o cărţulie colorată şi veselă care să-ţi spună unde să mergi şi ce să faci odată ce te-ai văzut în arhipelagul celor aproape 7000 de insule. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)