21 septembrie 2011
Profundele aventuri ale unui sorbonez în Islamia: Istoria filosofiei islamice, Henry Corbin
„Lecţia metafizicienilor noştri din Islam este aceea că ei au considerat întotdeauna că esoterismul lor, adică interioritatea lor, nu este posibil fără o nouă naştere interioară. O tradiţie nu este vie şi nu se transmite celui în viaţă decât cu condiţia de a fi perpetuă renaştere.” Ceea ce am găsit fascinant la studiul lui Henry Corbin (profesor de Studii Islamice la Sorbona în mare parte a vieţii), Istoria filosofiei islamice, publicat la noi de Editura Herald, e tocmai această largă deschidere înspre acceptarea tradiţiei ca neînsemnând stagnare, solidificare într-un sistem care produce mereu şi mereu aceleaşi circuite, ci, dimpotrivă, însemnând în primul rând un dinamism interior mereu viu, o sevă care încă poate oferi voluptăţi raţionale şi/sau intuitive dintre cele mai pure, care are puterea de a naşte şi de a renaşte idei şi viziuni etern efervescente. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
