Am momente şi momente. Uneori, exploatarea cotidianului pur în creaţiile artistice de orice fel mă exasperează, câteodată mi se pare singura formă posibilă de a face o artă justificabilă prin ea însăşi. Publicat în 1996, romanul norvegianului Ingvar Ambjørnsen,
Fraţi de sânge, abordează tocmai o astfel de formulă – reprezentarea mundanului în aspectele sale cele mai simple în spiritul creării, dacă nu a unei poveşti, măcar a unei atmosfere perfect umane. Nu cartea este, însă, subiectul pe care mi-am propus astăzi să-l iau în discuţie. Am avut ocazia, de curând, să văd două adaptări ale romanului în două sfere diferite – cea a teatrului şi cea a filmului – şi, cum sunt un fan al experienţelor de acest gen, vreau să vă fac şi vouă o introducere în lumea lui
Elling.
(citeşte continuarea în Art Act Magazine)
