Se spune că muzica lui aducea publicul pe teritoriul extazului mistic. Dacă e prea mult spus, atunci cu siguranţă nu e exagerat să spunem că reuşea să-l aducă pe cel al isteriei. Admiratorii roiau în jurul lui, în speranţa că vor obţine o mănuşă sau o batistă, îi purtau chipul pe fibule şi medalioane. Femeile încercau din răsputeri să obţină o suviţă din părul său, se spune că una dintre ele a găsit capătul unui trabuc aruncat de el în stradă şi l-a aşezat într-o cutie pe care a încrustat cu diamante iniţialele artistului. Nu, nu e Elvis şi nici vreun alt artist al ultimei jumătăţi de secol cunoscut pentru isteria pe care o provoca în rândul fanilor. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
