14 septembrie 2011
Menschliches, Allzumenschliches: W.N.P. Barbellion, Jurnalul unui om dezamăgit
„Propria mea viaţă, aşa cum se desfăşoară zi după zi, e o sursă de uimire continuă, de încântare şi durere. Nu-mi pot închipui o carte mai interesantă decât o istorie amănunţită, intimă, psihologică a vieţii mele. Aş vrea măcar să mă înţeleg pe mine perfect…”. E greu şi e aproape inutil să scrii despre o carte pe care n-o poţi defini pertinent decât citând-o în întregime. E senzaţia pe care mi-o lasă toate cărţile născute din boală, din suferinţă, din însuşi dansul vieţii, prins mereu în jocul fluctuaţiilor violente dintre beţia cea mai exaltată şi disperarea cea mai profundă. Pot număra pe degete volumele de o atât de adâncă sinceritate (autenticitate, dacă vrem să intrăm în registrul perioadei interbelice a literaturii româneşti şi europene, în general) ca cea care face obiectul acestui text. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
