17 mai 2011
I fought Heinrich and I won
Când am văzut prima dată, în toamnă, expoziţia lui Dionisis Christofilogiannis, Apollonian Dionysian Dichotomy, mi-a trecut prin minte un lucru pe care l-a spus Heinrich Heine şi pe care îl citisem pe undeva cu ceva vreme înainte. E o chestiune cât se poate de adevărată şi, în acelaşi timp, cât se poate de problematică: „Fiecare epocă are convingerea nestrămutată că lupta dusă de ea este cea mai însemnată dintre toate.” Fiecare epocă, fiecare artist, căci ce sunt altceva artiştii decât imaginea epocii în care trăiesc şi creează? Ar fi absurd să vorbim despre o artă survenită din neant, fără vreo legătură cu contextul socio-politico-cultural al epocii şi al spaţiului din care provine, la fel cum ar fi absurd (şi mai absurd, poate) să vorbim despre o epocă ce nu are nicio luptă de dus. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
