Când am văzut, în Piaţa Victoriei din Timişoara, spectacolul polonezilor de Osmego Dnia, mă gândeam cât de minunat, de senzaţional şi, în acelaşi timp, de perfect ar fi să avem şi noi aşa ceva. Şi nu mă refer neapărat la istoria bogată şi deloc ferită de obstacole a companiei, ci mai degrabă la maniera lor de lucru şi la scopul final al reprezentaţiilor lor. Teatru în aer liber care reuşeşte să fie cât se poate de dinamic folosindu-se de trei scene, de spaţiul dintre ele şi de cele mai noi tehnici de creare a efectelor vizuale nu prea avem ocazia să vedem. Cu atât mai mult, nu vedem spectacole în aer liber care să se apropie la modul real de lumea teatrului, de mecanismele şi chiar de efectele sale specifice. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
