Se ia una bucată dans dezorganizat, se adaugă exuberanţă din plin şi muzică japoneză soapy din anii ‘60. Se lasă puţin la fiert, cât să se nască întrebările de genul „What the fuck?” sau mai românescul „Ce mama mă-sii?”. Când amestecul psihedelico-maniacal dă în clocot, se adaugă nişte voci distorsionate à la MC LSD care vorbesc despre tot ce e mai frumos şi mai important în viaţă. Se condimentează cu improvizaţie cât cuprinde, de preferinţă cu ochii acoperiţi. Ca să cuprindă cât mai mult. Se ornează, după plac, cu palmieri din hârtie şi infarcte siropoase. Nu, n-am fost la niciun rave party şi nici n-am văzut noul film al lui Harmony Korine de curând. Am văzut, în schimb, în prima zi de FEST-FDR, excelentul spectacol
The Thrill of it All al englezilor de la Forced Entertainment, un show care reuşeşte să rupă barierele dintre teatru, dans, artă vizuală şi stand-up comedy şi, dincolo de asta, orice regulă care vizează practica domeniilor deja menţionate.
(citeşte continuarea în Art Act Magazine)
