21 iulie 2010
Giovanni Papini – Un om sfârşit
„Încă de pe atunci am fost unul dintre aceia pentru care puţin sau jumătate nu contează: ori totul, ori nimic. Iar eu am vrut întotdeauna totul – nimic să nu scape sau să ramână pe dinafară!”. Aceste cuvinte reprezintă pentru Giovanni Papini singurul semn sub imperiul căruia se poate scrie şi, dincolo de toate, singurul semn sub imperiul căruia se poate trăi. Da, Papini este un om al extremelor, este un om al totului, este un spirit totalizator prin definiţie, unul dintre puţinii scriitori ai începutului de secol XX care reuşesc să conştientizeze şi să geometrizeze, la modul vizionar, ceea ce va însemna criza omului postmodern, într-o epocă în care balanţa începea să se încline, din ce în ce mai mult, înspre ruptură, înspre fragmentaritate, înspre îndepărtarea de tărâmul epicii compacte. Giovanni Papini este un nou apostol al „filosofiei cu ciocanul”, cu o forţă devastatoare a cuvântului, precum cea a unui nou Nietzsche, dar care reuşeşte să îmbine perfect violenţa, asprimea ideilor cu balansul lin al unui lirism dulceag controlat de o mână de maestru. (citeşte continuarea în Art Act Magazine)
